Liga Economistului

Interviu Cosmin Pătrănescu (MRK)

Vineri seară (19.02), Cosmin Pătrănescu era online pe Messenger. Probabil că, în calitate de responsabil de echipă, îşi convoca băieţii pentru meciul de a doua zi împotriva Comerţului. Cel puţin aşa indica statusul său, în care le aducea aminte coechipierilor că „MRK-COM, mâine, 13.45, terenul de la Sportul Studenţesc”. Nu începuse încă Liga, dar nici mult nu mai era. Şi cu atât mai puţin mai rămâne. Timpul se scurge, iar sâmbătă se apropie. O sâmbătă în care MRK întâlneşte, în etapa a doua, tocmai Comerţul, o echipă pe care o parte din jucătorii studenţi de abia ce au văzut-o şi au „simţit-o” la lucru, chiar pe terenul „oficial” unde se joacă meciurile din Liga Economistului. Şi se poate spune că „marketerii” au văzut-o chiar foarte bine, COM venind nu cu una, ci cu două formaţii la „amicalul” de sâmbăta trecută.

Două formaţii ale Comerţului, una a Marketingului, în total patru echipe la terenul din Regie. Vă miraţi pentru că două şi cu una fac patru? Da, uneori când este şi EAM-ul prin zonă, fac. Băieţii cu decanatul în Moxa şi catedra în clădirea Mihai Eminescu (clădire unde se mai găsesc şi…MRK şi COM) ieşiseră şi ei la pregătire, făcând ca aproape o treime din echipele Ligii Economistului să se afle în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, în acelaşi loc, cu acelaşi scop şi aceeaşi pasiune: fotbalul.

Despre starea gazonului, situaţia jucătorilor şi despre alte detalii din tabăra Marketingului, aflaţi chiar de la Cosmin Pătrănescu, responsabilul de echipă, care dezvăluie şi care sunt cei mai buni fotbalişti profesori după opinia sa.

 

Liga Economistului: Descrie puţin cum a fost „amicalul” de sâmbătă cu echipa Comerţului.

Cosmin Pătrănescu: În afară de faptul că am fost patru echipe şi am alergat trei ore (râde)? Cam greu să alergi după vacanţă… Comerţul a venit cu două formaţii, Marketing cu una şi EAM cu una. Pentru început am împărţit două meciuri a câte 30 de minute, iar în următoarele două ore am jucat fie reprize de zece minute, fie până când o echipă marca de două ori, după care ne schimbam.

O formaţie a Comerţului a jucat cu noi, iar cealaltă cu EAM. Per total, EAM a jucat cel mai mult, iar noi, MRK cel mai puţin, şi, din câte am observat, EAM-ul a venit cu echipa de bază şi a cam dominat. Nu ştiu cum se organizează celelalte echipe, dar la MRK e cam greu să îi aduni pe băieţi. Eu am chemat şi câteva persoane din afara echipei de bază pentru a le vedea la treabă.

Te gândeşti la recrutări şi la restructurarea lotului?

Da, va fi o restructurare. M-am consultat cu băieţii care au venit mai mereu la antrenament şi am hotărât să renunţăm la persoanele care nu au răspuns niciodată convocărilor. Sunt două-trei persoane pe care nu le-am văzut deloc. Eu sper să vină unii băieţi de anul I licenţă, iar pe lângă ei să mai aducem cel puţin un cadru didactic. Îmi pare rău pentru cei care nu au venit, eu am anunţat de fiecare dată când am jucat fotbal, dar nu putem să ne bazăm pe ei atâta timp cât nu vin la meciuri. Şi aşa, ne bazăm doar pe doi profesori. Şi în rândul profesorilor vrem să mai recrutăm pe cineva.

Propuneri am făcut mereu, dar nici una unui profesor care să facă faţă unui Andrei Hrebenciuc (ECO) sau Marian Năstase (MAN). Eu sunt un fan al domnului Năstase, îmi place mult cum joacă. Pe dânsul, pe Andrei Hrebenciuc şi pe Ionel Dumitru îi consider cei mai buni profesori care joacă în Liga Economistului. Şi pentru că tot am amintit de domnul Ionel Dumitru, vreau să spun că la convocările noastre vine tot timpul pregătit.

Ai luat legătura cu vreun cadru didactic pentru a veni să joace?

Ţin legătura cu domnii Andrei Popescu şi Ionel Dumitru (foto, nr.4), care au venit încă din primul sezon al Ligii. De asemenea, şi Alin Angheluţă, din câte ştiu, e dispus să intre în joc. Dânşii sunt singurii pe care i-am anunţat când era vorba de meciuri. Îi cunosc cel mai bine, au venit aproape meci de meci. Am mai vorbit şi cu domnul Călin Vegheş.

Cum ţi s-au părut COM şi EAM cu o săptămână înainte de restartul Ligii?

E clar că EAM are o echipă foarte bună, competitivă doar pentru ECO. Spun asta şi pentru că ştiu echipele de anul trecut. Sunt conştient că toate echipele s-au îmbunătăţit, dar părerea mea este că tot EAM şi ECO se vor bate la titlu. Cât despre Comerţ, mi s-a părut că nu au făcut faţă, chiar dacă au fost două formaţii.

 

Ce aştepţi de la MRK în Ligă?

Eu îmi doresc să facem o figură bună.

Doar figură bună? Deci nu îţi propui titlul?

În nici un caz. Eu aş vrea să avem meciuri frumoase. Sunt realist şi îmi dau seama că nu putem rezista Economiei Generale şi EAM-ului, repet, formaţii pe care, în ordinea enumerării lor, le consider cele mai bune. Echipa Marketingului are ceva potenţial, însă până acum, nu ne-am prea corelat cu programul. Eu vreau să jucăm frumos şi să dăm dovadă că suntem o echipă. La urma urmei, venim să ne şi distrăm. Mie îmi place să transform orice joc într-o competiţie, dar îmi cunosc şi limitele. Cred că o plasare în primele cinci la finalul sezonului ar fi un rezultat bun.

Chiar şi după ce aţi început cu o victorie cu FABIZ (3-1)?

Da, chiar şi aşa. Legat de meciul acela, trebuie să spun că mi-a plăcut. Am jucat în inferioritate numerică, dar am reuşit să ne organizăm şi totul s-a terminat cu bine.

Ce poţi spune de Cupă? O decepţie ca finalista sezonului precedent să fie eliminată?

Da, am fost foarte dezamăgiţi. Dar, putem să transformăm neparticiparea în Cupă într-un avantaj. Poate că oboseala se va simţi în rândul participantelor la Cupă, iar noi vom încerca să profităm de asta.

„Încercăm 3-1-2”

Pe unde şi de câte ori v-aţi antrenat în pauza de iarnă, cu zăpezile de afară?

Ne-am antrenat o singură dată cu toată echipa, în schimb fiecare am jucat cu prietenii, ţinând cont că suntem şi din provincie.

Deci te-ai menţinut în formă?

Nu prea. Am cam făcut burtă. Dar îmi revin în formă până sâmbătă, am zis! Îmi pare rău că nu am chemat şi profesorii sâmbăta trecută, dar ţinând cont că jucam doar studenţi… Ştii cum e, intri puţin mai dur…

Cum simţi echipa înainte de restartul Ligii?

Privind fiecare jucător în parte, nou veniţii au calităţi, însă trebuie să jucăm mai mult timp împreună ca să ne înţelegem pe teren. Spre ruşinea mea, încă nu suntem foarte organizaţi. Promit că se rezolvă.

V-aţi mai „aşezat” în urma pregătirii de sâmbătă? V-aţi găsit poziţiile mai bine în teren?

Da, încă de la început am căutat doi-trei jucători pentru acelaşi post. Fiecare să ştie ce poziţie ocupă în teren şi schimbările să încercăm să le facem post pe post. Aşa cred că e cel mai bine.

Ce idee de joc are echipa MRK?

Chiar avem o idee pe care vrem să o aplicăm. Încercăm să îi conservăm pe profesori. Îi ţinem în spate, să nu depună un efort fizic prea mare, pentru că dumnealor trebuie să rămână pe teren tot timpul meciului. Iar ca schemă încercăm 3-1-2. Trei apărători, un om în faţa lor şi doi jucători în careul advers.

Aţi repetat schema asta şi sâmbătă?

Da, chiar ne-am propus să o exersăm şi asta am şi făcut. Am jucat cu doi oameni în faţă, Aurelian Stilu şi Alexandru Iulian Iliescu.

Poarta cum e? Anul trecut era domnul Andrei Popescu portar, acum aţi efectuat modificări.

Anul ăsta l-am scos pe Andrei Popescu din poartă. De bază e Radu Derscanu, apoi vine Edi Encuna. Sunt porţi mai mari, dar mărimea porţii poate fi şi un avantaj. De exemplu, un portar ca Moroianu (ECO) este mai uşor de învins acum. Şi apropo de el, nu ştiu cum să îmi explic, dar ECO are numai băieţi solizi, de peste 1.70m-1.80m în echipă…

Cum a fost gazonul sâmbătă?

Bună întrebarea. Toţi băieţii s-au văitat de gazon pentru că alunecau. Trebuia să ai ceva crampoane ca să te ţii bine. Dacă e umed gazonul – şi am auzit că se anunţă ploi până sâmbătă – poate pune probleme. Mă rog, când plouă se udă terenurile peste tot. Al nostru este cât de cât uniform şi nu se formează bălţi. Cât despre complex, consider că este cel mai bun de până acum, ţinând cont şi de porţi şi de gazon. Avem şi tribune, iar terenul fiind mai mare, avem un avantaj, deoarece putem juca organizat.

„S-ar putea să îmi împletească picioarele!”

I-aţi „spionat” pe cei de la Comerţ? Jucaţi chiar cu ei sâmbătă.

Da, am vorbit puţin cu Cozmin (n.r. Boboc, responsabil de echipă la COM, fost la MRK sezonul trecut, foto stânga). Din câte mi-a spus, nici ei nu stau prea bine cu profesorii. Stau doar în doi profesori. În rest, ştiu de la ce să ne aşteptăm de la COM.

I se simte lipsa lui Cozmin?

Şi da şi nu. Cred că băieţii de acum pot face faţă. Asta este…am pierdut un jucător bun, dar ne descurcăm. Faţă de anul trecut mai lipsesc şi Sile Iosif şi Paul Constantin (foto dreapta, încadrându-l pe Cosmin Pătrănescu). Ei ar fi vrut să participe, dar refacerea lor depinde de o intervenţie chirurgicală, deci durează. Ar fi fost frumos să îi avem şi pe ei în lot, dar sunt sigur că cei nou veniţi pot compensa pierderea lor.

Dacă s-ar putea, l-ai lua pe Cozmin înapoi în echipă?

Ca să răspund în spiritul echipei de acum, nu l-aş mai lua. Dacă aş face-o, nu i-aş credita pe actualii colegi. Dar, aş mai juca un fotbal cu el…

Eşti responsabil de echipă. Ce jucător de la altă formaţie din Liga Economistului ţi-ar plăcea să transferi la MRK?

Hmmm…greu de spus….l-aş lua pe Marius Mihordea de la EAM, pentru că tot l-am văzut sâmbăta trecută în acţiune. Iar ca professor l-aş lua pe domnul Marian Năstase. Asta pentru că pe Andrei Hrebenciuc îl consider unul de-al nostru, având vârste apropiate. Pe Andrei l-aş băga la studenţi (râde).

Exceptându-i pe Vasile Iosif şi Paul Constantin, în lotul actual, există ceva probleme de sănătate înainte de meciul de sâmbătă?

Până acum doar Edi Encuna m-a anunţat că nu poate juca, din cauz unor probleme cu glezna. În rest, totul e bine. Domnul Andrei Popescu m-a anunţat că trebuie să ajungă pe la unele conferinţe internaţionale în aprilie, dar până atunci mai e.

Cu partea economico-administrativă cum staţi?

Sincer, eu am căutat sponsori pentru echipă, dar până acum nu am găsit nimic. Şi dacă nu mă ajută cineva cu o relaţie, nici nu cred că voi găsi pe criza asta.

Meciurile sunt acum pe YouTube. Le vei, sau le veţi, viziona pentru a analiza jocul adversarilor?

Eu unul nu le voi viziona, deoarece voi fi la teren când se vor juca respectivele meciuri. Şi oricum, ştim pe ce jucători adverşi să “punem tunurile”.

Dar presupun că nu divulgi nimic?

Ştii şi tu cine joacă bine şi cine nu. Apoi, jucătorii se rotesc cel mult o dată la zece minute, deci nu pot spune că îl pun pe cutărescu să ţină de cutare, când acesta din urmă iese după zece minute. Am spus, noi încercăm să ne organizăm foarte bine pe posturi.

Dar o să fie cineva care să se ţină în permanenţă scai de domnul Năstase, nu?

(Râde) Dacă o să fiu la meci, şi o să fiu în caz că nu apare ceva neprevăzut, cât timp o să joc, EU voi fi acela!

Asta din admiraţie pentru dânsul sau din motive tactice?

Într-o zi proastă de-a mea ar putea să-mi împletească picioarele! Tot respectul pentru dumnealui. Aleargă mai mult decât unii studenţi, apoi ştie şi cu mingea la picior. Dar mie îmi place competiţia şi întotdeauna caut să găsesc pe cineva cel puţin mai bun decât mine. Cu cât e mai bun, cu atât mai bine. Mă ambiţionez şi văd eu ce iese.

Meci cu ECO în ultima etapă de Ligă. Ce spui de asta?

Frumos. A rămas ce este mai frumos pentru sfârşit. Până acum, în ambele sezoane, i-am întâlnit de fiecare dată în penultima etapă. Acum vom încheia „balul” împreună.

 

Eu am venit la facultate cu foame de fotbal şi am susţinut ideea Ligii. Mă bucur pentru că am participat şi sper să o fac şi la master.

Echipa MRK

De la stânga la dreapta, SUS: Vali Popovici, Edi Encuna, Alex Iliescu, Răzvan Nichitoiu, Cătălin Drăgan, Aurelian Stilu, Toni Iftimescu

JOS: Andrei Popescu, Adrian Bucos, Mihai Popa, Cosmin Pătrănescu, Radu Derscanu

Vlad Roşca, 23.02.2010

„Nu mă enervez dacă pierdem”

Deşi CSIE a început stagiunea 2009-2010 cu trei victorii din tot atâtea posibile, când este întrebat de istoricul formaţiei sale în Liga Economistului, Cătălin Boja nu are cum să nu observe căderea valorică pe care ciberneticienii au avut-o de la primul la al doilea sezon, găsind trei factori prin care argumentează diferenţa mare dintre rezultatele echipei din prima ediţie şi cele din a doua: creşterea calitativă a adversarului, plecarea unor oameni ca Dani Coman (transferat pentru un an la REI, apoi revenit la CSIE), şi capacitatea fizică a jucătorilor: „Cu mici excepţii, noi ne-am păstrat acelaşi lot. Am avut aceeaşi echipă ca în primul sezon. Atunci studenţii erau în anul II, ediţia trecută au trecut în anul III, aşa că ne-am putut păstra echipa. Dezavantajul nostru a fost că adversarii au adus jucători foarte buni. De plecat au plecat unul sau doi jucători, despărţirea de ei ducând la subţierea numerică a lotului. Anul trecut nu am avut un lot foarte mare, deşi suntem o facultate cu foarte mulţi băieţi. În echipă eram doar două cadre didactice, adică Paul Pocatilu şi cu mine, şi încă vreo şase-şapte studenţi, iar când sunt puţini oameni, efortul este mai mare, deoarece trebuie să alergi mai mult. Spre finalul meciurilor, nu mai rezistau nici studenţii, ceea ce explică şi evoluţiile slabe din a doua repriză, după o primă parte foarte bună”. Cătălin crede că şi lotul redus a fost una dintre problemele pe care CSIE le-a avut, dar este bucuros pentru că acum ciberneticienii abordează Liga cu un efectiv numeros. Avantajul unui lot mai lărgit a putut fi observat în primul sezon: „O singură dată, nu mai ştiu la ce meci, au venit mai mulţi băieţi. Am fost aproximativ unsprezece, iar atunci s-a văzut că şi după pauză am reuşit să menţinem ritmul bun”.

Şi poate că nu pur şi simplu plusul numeric a contat, ci şi faptul că el a fost format din studenţi. Cătălin Boja (foto, la balon) crede că ei sunt motorul echipei, pe când, nu de puţine ori, cadrele didactice trag de ele pentru a rezista până la fluierul final: „Calitatea unei echipe ţine mult şi de cât de bine se cunosc studenţii între ei. Mulţi stau în acelaşi cămin, ies în timpul liber şi joacă împreună, şi atunci e normal ca echipa să fie mai închegată, cu relaţii de joc mai bune”. Cu toate acestea, CSIE a avut probleme în sezonul 2008-09. Motivul? Anterior amintita creştere a calităţii adversarilor. „Am observat că echipele bune chiar aveau strategie, însă noi nu. La CSIE, toată lumea era în atac, iar dacă jucătorii nu reuşeau să se retragă la timp era jale mare. Aşa, eu preferam să stau în apărare, măcar să fie cineva în spate, spune Cătălin.  Al doilea an a fost dezastruos pentru noi. Am câştigat doar trei meciuri, dintre care unul prin neprezentarea echipei Comerţului. În rest, reuşeam să jucăm bine în prima repriză, iar după pauză era rupere. Personal, în ultimele cinci minute muream pe teren, nu mai puteam”.

Pe lângă scoruri şi clasament, Cătălin Boja priveşte Liga Economistului şi în ansamblu, găsind puncte forte, care îl satisfac, dar şi un lucru care, până acum, l-a nemulţumit. Să începem cu urâtul. „Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost că în unele momente s-a „sărit calul”. Unii o iau prea în serios”, declară el. „Ai câştigat, ai pierdut, asta e, mie mi-e indiferent. Dacă adversarul cere fault, dă-i domne’ mingea, chiar dacă nu l-ai atins, nu te mai ambiţiona prosteşte. În loc să fie o competiţie amicală, la un moment dat unii o iau prea personal, joacă disperaţi să obţină punctele…Nu-mi place aşa. Noi din acest motiv am pierdut şi un jucător, şi nu unul oarecare, ci tocmai portarul. Cristi Uscatu juca în poartă, dar după numai un meci sau două, a intrat un jucător foarte dur la el şi l-a accidentat. Până la urmă s-a gândit că e mai importantă sănătatea lui şi n-a mai venit să joace, dar nu poţi să-l condamni pentru asta. Are dreptate”. Fără portarul de bază, CSIE s-a chinuit. Norocul, însă, cu studenţii. Poate că noroc este chiar prea puţin spus. Cătălin găseşte un termen mai potrivit: „Tot motorul echipei noastre au fost studenţii”, îşi laudă profesorul elevii, menţionând că ei au fost cei care au făcut posibilă existenţa echipei Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică. „Ei au venit în primul sezon la noi şi ne-au spus că au nevoie de cadre didactice alături de care să formeze o echipă a facultăţii pe care să o înscrie în Liga Economistului. Au mers din sală în sală şi i-au întrebat pe profesori, la cursuri, dacă vor să joace. Într-un final au ajuns la noi, Paul Pocatilu, Cristi Uscatu, Dragoş Vespan şi cu mine, pentru că se pare că doar noi am fi vrut să jucăm. Eu aşa am aflat de Ligă, de la studenţi. Apoi, dacă studenţii s-au păstrat şi anul trecut, totul a mers de la sine”. O admiraţie mare are profesorul Boja pentru Cosmin Branche, responsabilul de echipă, deoarece „el s-a agitat cel mai mult. Trecea pe la fiecare în timpul săptămânii şi ne întreba dacă putem să venim sâmbătă să jucăm”.

Tot referitor la studenţi, un mare avantaj pe care Cătălin (foto, la minge) îl simte şi care, de altfel, îl ajută să îşi facă meseria de la catedră mai uşor şi cu mai multă plăcere, este că Liga Economistului rupe bariera de comunicare dintre studenţi şi profesor. „E altă relaţie când eşti pe teren cu studenţii şi joci fotbal cu ei. Vorbeşti altfel cu ei, sunt mai receptivi. Şi ce este mai important, dispare frica de profesor. Uneori, la curs, studenţii sunt muţi pentru că le este ruşine să-ţi pună o întrebare sau să-ţi răspundă, ori au emoţii prea mari”, iar aceste declaraţii nu sunt doar vorbe în vânt, ci domnul preparator Cătălin Boja chiar le-a observat. „Aşa, după ce te văd că joci fotbal cu ei, că împreună cu tine formează o echipă, devin şi ei mai deschişi şi realizează că nu are de ce să le fie frică de profesor. Şi orele de curs decurg mai bine când studenţilor nu le este ruşine să aibă o conversaţie cu profesorul. Am simţit la studenţii mei de la seminar că se implică mai mult în proiectele pe care le dau la facultate după ce au jucat cu mine în teren”. Aşadar, într-adevăr, Liga Economistului are potenţialul de a îmbunătăţi relaţiile interumane dintre studenţi şi profesori. Iar, în plus, îi scoate pe oameni la exerciţiu fizic: „Pentru mine, Liga Economistului este un motiv să ies din casă şi să fac puţină mişcare. De aceea nici nu mă enervez dacă pierdem, pe mine mă bucură că am posibilitatea să alerg”, concluzionează Cătălin Boja.

„Studenţii sunt nucleul echipei. Ei sunt tineri şi joacă, noi, profesorii, mai greu puţin”

 „Chiar dacă aveam puţină treabă sâmbăta, dar Cosmin îmi spunea că nu are decât un profesor, îmi făceam timp să vin să joc, pentru ca echipa să nu fie nevoită să evolueze în inferioritate numerică”

Interviu Daniel Rusu: „Fotbalul e un sport de echipă, la fel şi alipnismul!”

 Daniel Rusu (foto, în negru) s-a aflat pentru câtva timp în Franţa, motiv pentru care nici nu a jucat în primul meci al Managementului din acest sezon. Ve reveni, însă, în echipă din 2010. Până să o facă, Daniel a acordat un interviu site-ului Ligii Economistului, la începutul toamnei trecute, pe care acum vi-l facem public.

 Eşti al doilea fotbalist român pe care îl cheamă Daniel şi ajunge în Franţa, după Daniel Niculae. Ştai asta?

(Râde) Era timpul să vină şi un jucător foarte bun, cu potenţialul de a juca pe tărâm francez, iar de aceea am venit eu!

A fost Erasmus un impresar bun? Eşti mulţumit de angajamentul pe care ţi l-a găsit?

Tocmai am jucat o zi întreagă fotbal pe plajă, pe malul unui lac din Strasbourg, într-o echipă cu băieţi din Cehia, Italia, Mexic, Columbia şi Finlanda. Numele echipei nu ţi-l pot traduce. Să spunem că se putea şi mai bine, dar sunt mulţumit.

Hai să trecem la lucruri serioase. Cum te-ai simţit în sezonul trecut al Ligii Economistului?

Pot spune că sezonul ce a trecut a fost excelent. Meciurile au fost mult mai disputate, echipele mai omogene decât la prima ediţie, astfel şi distracţia fiind pe măsura. Eu m-am distrat de minune.

De ce a fost mai bine decât în primul an? Ce diferenţe ai observat?

În primul rând, echipele se cunoşteau deja. După un sezon în care am jucat împreună, cu toţii am tras unele concluzii referitoare la cum ar trebui să jucăm în sezonul următor. S-a văzut asta în jocurile din 2008-2009. Apoi, organizarea Ligii Economistului a fost mult peste primul sezon. Ideea cu organizarea în plus a Cupei Economistului a fost foarte bine implementată. Am avut astfel ocazia să petrecem mai mult timp pe teren decât în primul sezon. Şi, în plus, toată lumea a fost foarte implicată: de la profesori, la studenţi şi până la organizatori.

Am remarcat că eşti un jucător care tratează meciurile cu multă seriozitate. Ce te-a motivat atât de mult, faptul că la mijloc era o competiţie între echipe?

De la început am privit Liga Economistului ca un prilej de a ne distra şi de a juca fotbal, studenţi şi profesori, dar bineînţeles că spiritul competitiv şi-a făcut simţită prezenţa. Competiţia dintre echipe a fost unul dintre motivele pentru care mă auzeai strigând tot timpul la colegii de echipă, încercand sa îi motivez. Al doilea motiv al seriozităţii era că de fiecare dată am simţit că eram stăpâni pe joc şi puteam câştiga.  Nu am câştigat tot timpul, dacă e să privim în urmă. Dar, am tratat fiecare meci cu acel puţin de seriozitate care era necesar pentru a face această competiţie cât mai reuşită.

Legat de ce spuneai mai devreme, aţi pierdut doar două jocuri, cu EAM şi FABIZ. Fără aceste înfrângeri şi cu puţin noroc din partea rezultatelor adversarilor, puteaţi fi chiar campioni. Eşti dezamăgit că aţi ratat aceste şase puncte? Îţi pare rău că nu aţi ieşit campioni?

Sa încep cu meciul cu FABIZ, de care chiar mi-a parut rau. Şi nu pentru că am pierdut trei puncte, ci pentru că am avut meciul in mână pănă la un punct. Am ratat multe ocazii mari, am făcut multe greşeli individuale, iar la final toţi din echipă am simţit că ne-am bătut singuri. A fost printre puţinele meciuri pe care le-am privit în urmă cu regret. La meciul cu EAM, din păcate, nu am fost prezent, eram plecat din Bucureşti. Dar, din ce vorbeam cu colegii de echipă după meci, am înţeles că au fost mai buni ca noi. Singurul lucru pe care îl regret e că nu am putut fi pe teren la acel meci.

Cât despre Economie ce ai de spus? Sunteţi singura echipă care i-a luat puncte campioanei sezonul trecut, după un 7-7 în etapa 1. Îţi aminteşti meciul?

Dacă mi-l amintesc?A fost cel mai disputat meci de sezonul trecut. Acum, privind în urmă, râd când mă gândesc la el, dar atunci eram toţi foarte prinşi în joc. Era frig, ploua (sau era lapoviţă, încă nu mi-am dat seama), stătusem în ploaie de mai bine de o oră, deoarece venisem mai devreme la terenuri… după douăzeci de minute de joc, ambele echipe erau cât se poate de hotărâte, începuseră intrările la limită, intrările dure, dar toţi savuram meciul. A fost apoi faza cu acel gol controversat al Economiei, discuţii mai încinse între echipe, eu încercând să calmez situaţia… Până la urmă, meciul a continuat, însă, până la final, atmosfera a fost cât se poate de încordată pe teren.

Fă te rog o descriere a evoluţiei echipei tale din sezonul trecut.

Ştiu  că am început sezonul foarte bine. După primul meci, cu Economia, au urmat victorii în lanţ, ne simţeam stăpâni pe noi, eram siguri pe noi că puteam câştiga campionatul. Însă, în ultimele jocuri, cu FABIZ şi EAM, undeva pe aici s-a rupt ceva. Şi faptul că nu am reuşit să trecem de ECO în Cupă, poate ne-a afectat moralul într-o mică măsură. Dar, pe sfârşit, jocul nu ni s-a mai legat la fel de bine. Am avut probleme şi cu lotul, nu am avut suficiente rezerve pe diverse posturi, finalurile de meci fiind uneori prea mult deja, cum a fost la meciul cu ECO din Cupă sau cu FABIZ din Ligă. Dar, dacă e să privesc în ansamblu, personal cred că echipa Facultăţii de Management a avut o prestaţie în creştere, lăsând, totuşi, loc de mai bine pentru sezonul viitor.

Cum îţi explici creşterea mediei de goluri pe meci a echipei de la un sezon la altul, fără a lua în calcul că s-au jucat două meciuri în plus?

În primul sezon ne-am adunat mai greu echipa. De multe ori cu prea puţini oameni, fiecare dintre noi juca pe posturile unde era nevoie, nu pe posturile unde s-ar fi potrivit mai bine. În cel de-al doilea sezon, însă, am adus oameni noi pe posturile unde era nevoie, iar în atac cred că ne-am coordonat mai bine. Domnii profesori, de asemenea, au jucat extraordinar, totul a fost mai bine. Mai rămâne să ne întărim apărarea.

A fost defensiva „buba” echipei?

Cu siguranţă! În atac aveam jucători foarte buni, la mijloc domnul profesor Năstase ne-a coordonat extraordinar. Însă, era nevoie de mai multă siguranţă în spate.

Ce ai avea de spus despre domnii profesori Năstase şi Sebastian şi Eduard Ceptureanu, ca jucători de fotbal?

Mă înclin în faţa dânşilor. Domnii profesori Ceptureanu au jucat foarte bine, în special la mijloc. De domnul profesor Marian Năstase, nu cred că pot spune nimic din ce nu s-a spus până acum. Vreau să completez, doar, că a fost, cu siguranţă, cel mai bun jucător din echipa Facultăţii de Management. Sper să ne facă plăcerea de a-l avea în rândurile noastre şi în sezonul viitor.

Cum te caracterizezi ca jucător?

Extraordinar de bun şi extraordinar de modest (râde).Glumesc! Cred că la întrebarea asta pot răspunde coechipierii mei. Eu nu pot decât să spun că joc fotbal pentru că iubesc la nebunie sportul rege, dar asta nu m-a împiedicat, sezonul trecut, să las de multe ori locul altui coleg care era mai potrivit pe postul respectiv. Dar, cum ţi-am spus, îi las pe coechipierii mei să răspundă la întrebarea aceasta.

Joci fotbal încă de când erai licean în Hunedoara. Spune-mi, te rog, cum era fotbalul copilăriei şi adolescenţei tale?

Oho, pe vremea mea…Fotbal am început să joc prin clasa a şaptea, la centrul de juniori de la Corvinul Hunedoara. Până sa încep să practic fotbalul ca sport de performanţă, eram complet afon… nu că acum aş juca mai bine. Apoi, în cei patru ani de liceu, am avut cea mai frumoasă tradiţie, de care tutror ne e dor acum. Prin ”tuturor” mă refer la colegii de liceu. În aceşti patru ani, m-am ocupat de organizarea „Sfintei Seri de Sâmbătă Seară”. Era sfântă pentru că nu o ratam niciodată. În fiecare sâmbătă, de la 21.30 şi până la 12-1 noaptea, jucam fotbal în sala de sport a liceului. Am petrecut astfel seri foarte faine în sala respectivă. Poate şi pentru că, de multe ori, fotbalul se stingea la câteva beri şi la o poveste.

Îmi spui măcar care crezi că sunt punctele tale forte în jocul de fotbal?

Cred că sunt condiţia fizica şi capacitatea de a juca atât faza defensivă, cât şi cea ofensivă.

Referitor la condiţia fizică, eşti pasionat de alpinism. Cum influenţează drumeţiile montane jocul tău de fotbal. Cum fizic, dar cum şi altfel?

Fizic e simplu de spus: în alpinism, dacă nu ai o condiţie fizică aproape de capacitatea ta maximă, eşti mort, cu greu poţi practica sportul acesta. Practic, prin alpinism mă menţin în formă. Cum altfel îmi influenţează jocul de fotbal, nu pot spune exact. Doar că, în orice tură montană, pe orice traseu de căţărat, depinzi tot timpul de cel puţin înca un coechipier. Aşa e şi în fotbal. Dacă încerci să faci totul de unul singur, să iei mingea din careul tău şi să vrei să o bagi singur în poarta adversă, eşti mort. Fotbalul e un sport de echipă, la fel şi alipnismul. Poate la un nivel diferit, dar principiul este acelaşi.

Ce ai vrea să mai îmbunătăţeşti la jocul tău?

Ar fi mai multe puncte unde aş dori să mă descurc mai bine. Cred că, în pincipal, la partea tehnică, la dribling. E un punct pe care vreau să mi-l îmbunătatesc in viitorul apropiat.

Care e sarcina pe care crezi că o îndeplineşti cel mai bine în teren?

În general, cred că cel mai bine mă descurc în defensivă. În Liga Economistului, m-am descurcat destul de bine şi cu strigatul la coechipieri de pe marginea terenului (râde). Per total, însă, cred că mă descurc mai bine în apărare.

Am vazut că nici măcar profesorii nu au scăpat de ţipetele tale. Nu conta că unii sunt profesori, iar alţii studenţi, în fond eraţi toţi jucătorii unei echipe, nu?

Acesta este principiul pe care am mers de la început şi cu toţii l-am acceptat. În ceea ce priveşte jocul în sine, pe teren suntem Echipa de Fotbal a Facultăţii de Management. Profesori sau studenţi suntem după fluierul de final al meciului. Iar la domnii profesori strigăm cu un profund respect (râde).

Ce satisfacţii şi ce beneficii îţi aduce Liga Economistului din punct de vedere personal?

Cred că cea mai mare satisfacţie a fost că am avut ocazia să joc fotbal în mod regulat. Iar, în momentul în care ai oportunitatea de a juca fotbal cu domnii profesori care cu două zile în urmă îţi predau la un curs sau la un seminar, cred că partea de beneficii depinde de echipa în care evoluează dânşii, în a ta sau la adversar(râde). Serios vorbind acum, Liga Economistului a fost o idee extraordinară, îl felicit pe Iulian pentru iniţiativa avută.

Dacă ai putea să te întorci în timp şi să schimbi ceva la evoluţia echipei tale de anul trecut, ce ai schimba?

Aş fi vrut să ne concentrăm mai mult pe ocaziile pe care ni le-am făcut şi pe finalurile de meci. Am ratat foarte mult şi, de fiecare dată, ocaziile s-au răzbunat pe finalul de meci. Aceste două lucruri ar fi singurele pe care le-aş schimba.

Care ţi s-a părut cel mai incomod adversar de până acum şi de ce?

Cel mai incomod adversar cred că a fost FABIZ-ul. Incomod pentru că au stat foarte bine în teren (pentru asta îi felicit sincer) şi, totodată, pentru că joaca foarte bine în echipă. Fără jucători extraordinari au făcut o treabă extraordinară sezonul trecut.

Vă luptaţi pentru titlu în 2009/2010?

Da, normal! Eu chiar cred că putem lua titlul şi cu siguranţă vom face tot ce va trebui pentru a ne atinge obiectivul. Anul viitor cred că se vor lupta pentru titlu MAN şi ECO. Vrem să creştem sezonul viitor.

Daniel Rusu despre:

Corvinul Hunedoara: Echipa de suflet.

Daniel Niculae: Un jucător cu mintea la cap.

Strasbourg: Oraş splendid, fetele frumoase, dar băutura scumpă.

Pasionat de alpinism, Dan a aceeptat să răspundă la o întrebare specială:

Dacă munţii ar fi fotbalişti, pe cine ai vrea să ai în atac şi pe cine în apărare?

În atac ar fi cu siguranţă Everestul, iar în apărare ar fi Matterhornul (Elvetia); acesta din urmă pentru că am încercat să îl urc vara trecută alături de fratele meu, după ce am coborât de pe Mont Blanc, dar nu ne-a permis starea meteo.

Interviu Alexandru Pădureanu (FABIZ): „Lotul are potenţial”

Alexandru (foto, bluza rosie, pantaloni galbeni)ce s-a întâmplat sâmbătă că nu aţi jucat aşa cum se aşteptau mai toţi jucătorii de la FABIZ?

Suntem o echipă aproape nouă. Din lotul de anul trecut au mai rămas doar câţiva jucători şi am avut doar o săptămână la dispoziţie să ne cunoaştem între noi. Deci, în mare, ne-a lipsit omogenitatea.

Fiind pe teren, ai simţit greutăţi din cauza lipsei de comunicare dintre jucători?

Comunicare a existat, problema a fost că ne găseam foarte greu pe teren, iar atribuţiile fiecărui coleg nu erau foarte bine definite. Sper să remediem problemele în pauza de iarnă, pentru că luat fiecare jucător individual, lotul are potenţial.

Se poate spune că v-a surprins MRK? Crezi că dacă aţi mai fi avut o săptămână la dispoziţie pentru pregătiri, rezultatul ar fi fost în favoarea voastră?

MRK merită felicitată pentru dăruirea pe care a arătat-o în teren. Nu dau în cărţi să ştiu ce se putea întâmpla dacă aveam încă o săptămână la dispoziţie, dar cu siguranţă am fi stat şi noi mai bine în teren.

În ciuda înfrângerii, toţi jucatorii au rămas uniţi, şi-au acceptat vina, dacă pot să îi spun chiar aşa, să nu fie prea dur termenul, şi au promis că işi vor reveni. Crezi că această unitate de grup este o forţă a FABIZ-ului?

Când pierdem sau câştigăm, o facem cu toţii. Unitatea grupului este foarte importantă la un joc de echipă, iar la noi, deşi sunt multe individualităţi, există o dorinţă comună: să câştigăm fiecare meci. Fără unitate de grup nu se poate face performanţă.

Vlad Roşca, 18.11.2009

Ovidiu Văleanu (MAN): „Aştept cu nerăbdare meciul cu EAM”

Cum ţi s-a părut meciul cu REI?

Meciul a fost foarte echilibrat, cu ocazii de ambele părţi, echipele mobilizându-se foarte bine, dar noi am fost mai pragmatici şi am înscris de mai multe ori.

De colegul Daniel Merliu ce spui? A înscris de două ori, el fiind fundaş.

Da, a jucat fundaş, noi fiind chiar colegi de apărare. Daniel are calităţi de libero şi urcă foarte bine cu mingea la picior, iar golurile le-a marcat graţie şutului său puternic şi precis.

Tu cum te simţi ca fundaş. Consideri că acesta este postul potrivit pentru tine?

În mod normal, aş fi preferat să joc mijlocaş sau atacant. Ca fundaş te remarci mai greu, însă pe acest post simt că dau randamentul maxim, astfel încât să fiu cât mai de folos echipei, când se bazează pe mine.

Având în vedere că aţi primit doar un gol de la un adversar nu tocmai facil, se poate spune că a funcţionat bine comunicarea între voi în compartimentul defensiv? Comunicarea cu portarul cum a fost? Dar cu restul fundaşilor?

Golul l-am primit pe o greşeală de-a mea şi prin această cale vreau să-mi cer scuze coechipierilor. Apărarea este bună, dar încă trebuie să lucrăm la comunicare. Având însă în vedere că a fost primul meci împreună, cred că ne-am înţeles destul de bine. Portarii, de asemenea, au fost în mare formă: Vlad în prima repriză şi Bogdan în a doua, când i-au oprit de fiecare dată din a marca pe cei de la REI.

Diferenţa destul de mică de goluri arată că REI n-a fost chiar cel mai uşor adversar. Aşa este?

REI a fost un adversar foarte greu. Au o foarte bună poziţionare în teren, au jucători tehnici, au avut destule ocazii încât puteau să câştige partida, dar şi norocul face parte din joc, iar în această partidă el a fost de partea noastră. Doresc baftă  REI-ului în continuare! Au foarte mult potenţial şi multă ambiţie.

În următoarea etapă urmează meciul cu liderul EAM, unul din care dacă obţineţi trei puncte puteţi lua o opţiune serioasă spre a scoate din cursă un adversar important, întrucât între EAM şi MAN e posibil să se dea o luptă de clasament. Deşi mai e mult până atunci, cum aştepţi acel meci?

Aştept cu nerăbdare acel meci, deoarece el poate decide, la final, podiumul Ligii Economistului, dacă nu chiar titlul în sine. Nu am apucat să văd cum evoluează cei de la EAM, însă am auzit că au un grup foarte unit, care joacă foarte bine, lucru dovedit de rezultatul din meciul cu echipa Facultăţii de Comerţ. Noi ne pregătim cum ştim noi mai bine, astfel încât la ora meciului să dăm tot ce e mai bun din noi pentru a câştiga.

Vlad Roşca, 17.11.2009

Interviu Gabriel Săgeată: “Forţa echipei a fost avantajul nostru”

Gabriel Săgeată (CSIE), despre meciul echipei sale împotriva CIG-ului.

Cum ţi s-a părut acest prim joc al CSIE din noul sezon al Ligii Economistului?

A fost un joc foarte bun. Mi-a plăcut că am lăsat emoţiile deoparte şi, în special, că nu am avut individualităţi şi am arătat ca o echipă. Am rămas plăcut surprins şi de forţa de joc a profesorilor, având în vedere că aproape toţi profesorii din echipa mea au marcat.

Nu prea te aşteptai să joace aşa de bine profesorii?

Ba nu, chiar mă aşteptam să joace bine, dar credeam că la un moment dat îi va lăsa condiţia fizică.

Vorbeam cu profesorul Cătălin Boja de la voi. Spunea că nu i-a prea plăcut defensiva voastră, dar până la urmă bine că aţi reuşit să câştigaţi. Aşa e cu defensiva?

Da, au fost mici ezitări, probabil şi din cauză că a fost prima dată când am jucat efectiv toţi.

Crezi că a existat un punct forte al echipei voastre în acest meci, un oarece prin care v-aţi destabilizat adversarul?

Da forţa echipei. Am jucat absolut toţi pentru echipă, lăsând interesele personale deoparte.

Cu atât mai impresionant în condiţiile în care aţi jucat pentru prima dată împreună…

Da, întocmai. Întreg meciul, indiferent cine greşea, alergam toţi. Nu repara decât respectivul, ci toată echipa.

O mare disponibilitate la efort din partea tuturor, să înţeleg, inclusiv a profesorilor?

Da, iar în plus de asta s-a văzut şi o foarte foarte mare dăruire. În fond, cred că fiecare echipă aşteaptă multe lucruri frumoase de la sezonul acesta.

Cam care au fost comentariile din echipa CSIE de după meci? Ce spuneau jucătorii?

Toată echipa a fost mulţumită de rezultat, deşi ştiam că scorul putea fi mult mai mare. Ne-am încurajat unii pe ceilalţi pentru meciurile care vor urma. În fond şi la urma urmei, sunt trei puncte muncite, iar acum tot ce contează este meciul următor.

Vlad Roşca, 16.11.2009